OIV - Revizuire în 2021 a definițiilor Indicației geografice și Denumirii de origine în acord cu proprietatea industrială

În cadrul ultimei Adunări Generale Iulie 2021, OIV a adoptat prin consens actualizarea definițiilor Indicației geografice și Apelațiunii de origine (OIV-ECO 656-2021), grupul de experți „Drept și informații pentru consumatori” DROCON al Comisiei III OIV - Economie și Drept a lucrat la această rezoluție pe o durată lungă de timp pentru a alinia definițiile acestor termeni cu cele care sunt indicate în prezent în principalele acorduri internaționale privind proprietatea intelectuală.

Această rezoluție este o continuare a activității OIV care a adoptat prima definiție internațională a Apelațiunii de origine în 1947 iar ulterior în 1992 OIV a adoptat definiția Indicației geografice recunoscute și a actualizat definiția Apelațiunii de origine recunoscute (OIV-ECO 2/92). 
Prin adoptarea în  2021 a noului text, rezoluția din 1992 este retrasă pentru a face loc celor două noi definiții, în conformitate cu definițiile internaționale agreate ale WIPO și WTO.
 

►► OIV - Rol decisiv în definirea, promovarea și protecția conceptelor de Indicație geografică și Apelațiune de origine  

• Acordul din 3 aprilie 2001 de instituire a Organizației Internaționale a Viei și Vinului stipulează că unul dintre atributele OIV este acela de a prezenta membrilor săi toate propunerile referitoare la protecția indicațiilor geografice, în special a vinului și a zonelor viticole și a denumirilor aferente de origine, indiferent dacă sunt desemnate printr-un nume geografice sau nu, în măsura în care nu pun la îndoială acordurile internaționale referitoare la comerț și proprietate intelectuală.
   
• Se acordă importanță crescută utilizării denumirilor geografice, un element al patrimoniului național, în desemnarea vinurilor și a băuturilor spirtoase de origine viticolă, precum și dreptului statelor de a proteja astfel de nume în conformitate cu acordurile internaționale prin autorități competente desemnate.
   
• În sensul Convenției de la Paris privind protecția proprietății industriale, indicațiile sursei sau denumirile de origine sunt obiecte de proprietate industrială și au dreptul la  protecție internațională, în special în ceea ce privește normele de concurență neloială.
   
• Necesitatea actualizării Standardului internațional pentru etichetarea vinurilor, în special cu privire la acordurile internaționale în domeniul proprietății intelectuale și a comerțului referitoare la: definiția Indicației geografice recunoscute și a Apelațiunii de origine recunoscute precum și dispozițiile pentru etichetare ale acestora.

►► Interes sporit pentru denumirile geografice, din perspectiva patrimoniului

Noile definiții ale OIV privind Indicațiile geografice și Apelațiunile de origine  iau în considerare importanța crescută a utilizării denumirilor geografice, un element de patrimoniu național - în desemnarea vinurilor și băuturilor spirtoase de origine viticolă, ca și drepturile statelor de a proteja astfel de denumiri în conformitate cu acordurile internaționale.

OIV reiterează faptul că aceste denumiri ca și indicații ale sursei sunt obiecte de proprietate industrială și au dreptul la aceeași protecție internațională, în special în ceea ce privește concurența neloială.

Între variantele definițiilor acestor noțiuni emise în anul 1992 și 2021 , aceasta din urmă cuprinzând pe cele ale WTO (1994) și WIPO (2015), OIV a luat în considerare schimbările în utilizarea indicațiilor privind originea produsului  în contextul unui pionierat al sectorului vitivinicol în domeniul proprietății intelectuale.
 

• Prin revizuirea definiției sale din 2021, o Indicație geografică este definită astfel:

Orice denumire protejată de autoritățile competente din țara de origine, care identifică un vin sau o băutură spirtoasă ca fiind originară dintr-o anumită zonă geografică și care posedă o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică a vinului/băuturii spirtoase care este în esență atribuită originii sale geografice .

În cazul unei indicații geografice care se referă la vinuri, atunci se respectă condiția ca cel puțin 85 % din cantitatea de struguri  furnizată pentru producere să provină din aria specifică delimitată.
 

• Prin revizuirea definiției sale din 2021, o Apelațiune de origine, pentru statele membre care recunosc acest termen, este definită astfel:

Orice denumire recunoscută și protejată de autoritățile competente din țara de origine, constând din sau conținând denumirea unei zone geografice sau o altă denumire cunoscută care se referă la o astfel de zonă, care servește la desemnarea unui vin/băutură spirtoasă originară din acea zonă geografică zonă, pentru care calitatea sau caracteristicile acestuia/acesteia se datorează exclusiv sau în mod esențial mediului geografic, inclusiv factorilor naturali și umani și care conferă produsului reputația sa.

• În cazul unei aplețiuni de origine care se referăa la vinuri, atunci recoltarea strugurilor dar și transformarea acestora în vin ca produs final se realizează doar în interiorul limitelor care definesc aria precis delimitată de producție.

Revizuirea actuală a definițiilor Indicației geografice și Apelațiunii de origine încorporează noțiuni legate de aceste instrumente precum reputație și protecție acordată de către autoritățile competente din țara de origine, consolidează importanța utilizării denumirilor geografice prin indicarea sursei de proveniență a produselor în ansamblul patrimoniului, aceste obiecte de proprietate industrială fiind supuse unei protecții internaționale în acțiunile de comerț unde intervine incidența practicilor comerciale neloiale.

* Indicații geografice : Acordul TRIPS din 1994 (articolul 22);
* Apelațiuni de origine : Actul de la Geneva din 2015 al Acordului de la Lisabona (articolul 2.1.i și ii).

                     Sursa informațiilor: https://www.oiv.int/

                     Traducere, adaptare, tehnoredactare: Rosu Mirela, ONVPV